2000 - Maturizare. 2010 - Consolidare. 2017 - Mobilitate
La 10 ani de la reînființare, o serie de factori au făcut ca fizionomia și anvergura școlii să sufere modificări. Creșterea numărului de studenți, cristalizarea planului de învățământ segmentând disciplinele, clarificări ale unor poziții în cadrul mozaicului de direcții de cercetare, necesitatea creșterii corpului didactic au permis transformarea școlii în facultate, mai întâi de Construcții și Arhitectură, și în final de Arhitectură și Urbanism. Față de anii ’90, când mocneau două ideologii distincte într-un echilibru pe care textul Anei Maria Zahariade, din catalogul din 1996, încearcă să-l definească, de această dată este vorba despre conturarea mai precisă a unor direcții clare, orientate către urbanism, către problematica patrimoniului și către disciplinele tehnice. Pe lângă acestea, „vechea” prospețime avangardistă a școlii se disipează între studiile de atelier de anul 116, exercițiile de studiul formei, cursurile de Teoria Arhitecturii coordonate cu atelierul de proiectare din primii ani, cursul de Poetica și Antropologia Spațiului18 sau cursul de Tendințe în Arhitectura Contemporană și cel de Structuri Speciale, de la anul 619.