Cunoașterea și înțelegerea locului. 25 de ani sub egida Universității de Vară din Transilvania

În anul 1986, când mi-am ales tema proiectului de diplomă, ca student în anul V la Institutul de Arhitectură „Ion Mincu” din București, m-am detașat de colegii mei care au urmat calea unor noi proiecte, pe terenuri virane sau pe situri restructurate radical. Am avut șansa să fiu acceptat de dna prof. Sanda Voiculescu pentru un exercițiu de reabilitare urbanistic-arhitecturală pe un sit existent în Cluj-Napoca. A fost o minune să găsim releveul tuturor imobilelor, la scara 1/200, pe o insulă urbană dintr-o zonă istorică. Atunci am avut și prima decepție profesională: am constatat că se fac măsurători numai acolo unde sunt în derulare documentații de desființare.

După elaborarea diplomei, care s-a bazat pe o viziune utopică în privința păstrării valorilor existente, am avut șansa să fac un stagiu prelungit de 21 de ani, elaborând proiecte dedicate cu precădere reabilitării centrului istoric din Sibiu.

Între anii 1995-2000, am avut posibilitatea să predau și la Facultatea de Arhitectură din Cluj-Napoca, unde, pe lângă naveta săptămânală, am propus ca, în timpul verilor, să-i invit pe studenți în activități practice de relevare în centrul Sibiului. Cu aceste ocazii am reușit să ne cunoaștem mai bine, noi între noi, dar și cu alți profesori și studenți din alte centre universitare. Au fost cartate insule urbane protejate, documentate monumente istorice și dezbătute noile principii de punere în valoare. Abordarea interdisciplinară era inevitabilă. Împreună cu istorici, arheologi și restauratori de la muzee, informațiile despre aceste mărturii arhitecturale au devenit tot mai consistente.