Am terminat Arhitectura
Și în straniul 2020, la fel ca în fiecare an, o nouă promoție de studenți a absolvit Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”. După doi ani de pregătire specifică în vederea admiterii, urmați de alți șase ani de studii, acești tineri pășesc în viața profesională însoțiți de o diplomă de absolvire. Ce valoare are însă această diplomă, în contextul unei inflații universitare accentuate în ultimii ani, în condițiile în care în România au funcționat și încă mai funcționează fabrici de diplome obținute ușor, cu un efort și chiar o prezență minimă a studentului la cursuri?
O să încerc un răspuns la această întrebare, prin regresie la momentul începerii pregătirii pentru concursul de admitere, un moment care pune la încercare dorința elevului de a deveni arhitect. De obicei, pregătire pentru Arhitectură înseamnă să mergi de minimum două ori pe săptămână, adesea în weekend, la ședințe lungi de 5-6 ore, în cadrul cărora înveți să desenezi în spațiu și înțelegi principiile geometriei descriptive. După șase ore de stat pe scaun și desenat la planșetă, seara, pe întuneric, pleci epuizat spre casă. Pe stradă vezi tineri care, veseli, odihniți și plini de chef, se îndreaptă spre discoteci. Tu nu te-ai mai opri nicăieri și cauți traseul cel mai scurt spre propriul pat, în care să te arunci chiar și îmbrăcat. Căci știi că, în afara cursurilor liceale și pregătirii la materiile pentru BAC, tu trebuie să desenezi cel puțin câte 4 ore pe zi pentru a termina tema de la meditațiile la desen.
