Fică (Ștefan Radu) Ionescu (1928-2020)

Prima dată când mi s-a sugerat să scriu despre tata, am avut impresia ca o să fie extrem de simplu - doar am petrecut împreună peste o jumătate de secol într-o familie extrem de unită și de frumoasă.

Constat că este cel mai dificil lucru - tata, fiind un monument de discreție, nu ne-a povestit prea multe despre el și a preferat să-și ascundă orice supărare sub binecunoscutul sau zâmbet cald, dorind să protejeze pe toată lumea din jur (familie, prieteni, colegi…).

Cuvântul care i s-ar potrivi cel mai bine? Ezit între „modestie” și „generozitate”.

Ambele calități și-l pot disputa, ca demn reprezentant.

S-a născut în noaptea de 27 spre 28 decembrie 1928, în familia preotului prof. dr. Marin C. Ionescu și a preotesei Alexandrina Ionescu (medic, de profesie).

Cum hramul Bisericii „Cuibul cu barză”, unde era preot paroh bunicul, era chiar Sfântul Ștefan și cum noaptea aleasă pentru a veni pe lume a urmat chiar zilei de hram, numele de botez de aici i s-a tras. Cu toate că îl chema și Radu, eu nu am auzit pe nimeni să-l numească așa. Ștefan - Ștefănică - Fănică - Fică.

Pentru majoritatea arhitecților, tata a fost Fică. Sau Ficuță - pentru cei cărora le era mai apropiat.