Liviu Suhar

L-am întâlnit pe Liviu Suhar la el acasă, la Iacobeni. Cele câteva ore petrecute împreună au trecut prea repede, pline de amintiri, pline de sentimente și emoție. A trebuit să revenim, să ne putem încărca din nou cu tot ceea ce înseamnă Liviu Suhar: creație, simplitate, împlinire, erudiție, suflet autentic, tot la Iacobeni, la el în atelier. Experiența întâlnirii cu maestrul a fost copleșitoare și extraordinară.

Înainte de a prezenta interviul pe care Liviu Suhar a avut amabilitatea să ni-l acorde, sunt necesare totuși câteva cuvinte despre cariera maestrului. Născut la 17 februarie 1943 în Iacobeni, județul Suceava, a urmat școala generală din localitate și, apoi, Liceul de Artă „Octav Băncilă”. În urma susținerii unui concurs, devine asistent universitar activ începând cu 1972, la secția de arhitectură a Facultății de Construcții din Iași, până în 1982. Reducerea normei didactice a făcut ca, în toamna anului 1981, să fie transferat ca asistent titular al disciplinelor tehnico-teoretice, în secția de arte plastice din Conservatorul „George Enescu” din Iași. În paralel a fost o prezență activă ca artist plastic în cadrul Uniunii Artiștilor Plastici, prin numeroase expoziții personale în Iași, București și alte orașe, în străinătate, lucrările sale bucurându-se de aprecieri elogioase ale criticilor de artă. Unele din lucrările sale și-au aflat locul în colecțiile muzeelor din București, Iași, Cluj-Napoca, Baia Mare, Suceava, Oradea și în colecțiile private din țară și străinătate.

După 1989 - în cadrul Universității Naționale de Arte „George Enescu”, a îndeplinit funcțiile de secretar științific al Senatului (1990-1992) și decan (două mandate) al Facultății de Arte Plastice (1992-2000).

Timp de 13 ani de la apariția legii a fost membru al Comisiei de evaluare și acreditare a învățământului academic pentru domeniile artelor.

În anul 2005, în luna iunie, a susținut teza de doctorat Natura moartă în pictura românească - colecția Muzeului de Artă Iași, la Universitatea Națională de Artă din București, sub coordonarea științifică a prof. univ. dr. Corina Popa.

Pregătisem pentru interviu un set de întrebări pe care le consideram noi suficient de cuprinzătoare și care ar fi putut conferi cititorului o imagine de ansamblu asupra a ceea ce a însemnat Școala de Arhitectură, în perioada ei de început. Întrebările noastre au primit mai mult decât răspunsuri, maestrul a împărtășit cu noi crâmpeie ale experiențelor inițiale și perspectiva unui creator de stări sufletești, asupra Facultății de Arhitectură din Iași.

Iată deci cum a decurs discuția prietenească între noi, acolo, la Iacobeni, în primitorul atelier al maestrului Liviu Suhar.