Lumea ca spital… Dezbatere cu reputații arhitecți francezi Remy Butler, Michel Remon, Michel Beauvais și Christian Tanascaux

Materialul de față reunește texte ale arhitecților francezi

Remy Butler

Michel Remon

Michel Beauvais

Christian Tanascaux

primite ca răspuns la dezbaterea inițiată, în luna iulie a acestui an, în legătură cu situația specială în care ne aflam cu toții.

Arhitecții care au avut amabilitatea de a participa și de a impărtăși din experiența lor colegilor arhitecți din România și celorlalți cititori ai revistei ARHITECTURA sunt reprezentanții unei generații de arhitecți care au proiectat, în ultimele decenii, spitalele Franței.

Fiecare dintre ei a avut, mai mult sau mai puțin, legături cu lumea arhitecturii românești prin arhitecții români care au ales lumea liberă sau prin generațiile de tineri arhitecți care și-au completat studiile și experiența în Franța, prin vizite în România sau chiar prin colaborări și alte manifestări profesionale realizate în România.

Un caz aparte este al domnului Tanascaux, arhitect de origine română, care și-a început activitatea în România comunistă și care a experimentat și realitațile României postcomuniste.

Caracterul general al întrebărilor-temă propuse a permis forme de răspuns particularizate, având în vedere personalitățile și experiențele diferite ale arhitecților. Dacă dnii Michel Beauvais și Christian Tanascaux au răspuns în format de interviu la intrebările formulate, dnii Remy Butler și Michel Remon ne-au transmis texte de sinteză, unele dintre ele fiind publicate recent, fapt ce dovedește actualitatea temei dezbătute.

Realizarea articolului a fost posibilă și datorită arhitecților Alexandra Schipor-Mocanu și Răzvan-George Gorcea care au asigurat comunicarea cu arhitecții Michel Beauvais și respectiv Michel Remon.

Întrebările-temă propuse au fost următoarele:

Despre SPITAL ȘI LUME

Experiențele trăite în timpul pandemiei recente ne duc cu gândul la faptul că lumea se poate transforma într-un mare spital... Că lumea va funcționa din ce în ce mai mult după reguli, criterii și rațiuni epidemiologice și sanitare. Circuitele noastre de deplasare în clădiri și în spațiul urban se vor supune acestor reguli... Chiar și locuințele au devenit parte a unui sistem profilactic și curativ și ne așteptăm ca în proiectarea clădirilor cu diferite funcțiuni să ținem cont de situațiile specifice carantinării...

Lumea a fost un „spital” și până acum și nu eram conștienți de acest fapt?... Sau va deveni un „spital”?... Se vor schimba paradigmele arhitecturale și urbanistice cu care am trăit și lucrat până acum ca arhitecți și urbaniști...?!

Despre ARHITECTURA SPITALULUI

În cariera d-voastră, ați asistat la foarte multe schimbări în modul de a fi gândite/proiectate spitalele. Chiar și eu îmi amintesc de proiectarea blocurilor operatorii cu circuite separate (murdar/curat) din primele mele experiențe franceze în anii 1991-1993. În 1999-2001, când am revenit în Franța pentru câteva colaborări punctuale, am constatat că se renunțase la ele, protecția la contaminare făcându-se prin containerizare etanșă la locul și în momentul preluării materialului posibil infectat. Schimbările în practica proiectării spitalelor au fost permanente și legate, în principal, de evoluția practicii medicale.

Credeți că vom asista la schimbări majore în principiile de proiectare a spitalelor? Credeți că va urma un proces major de restructurare, de regândire a ceea ce există, prin implicarea arhitecților, sau adaptarea se va reduce doar la schimbări ale regulamentelor interne, de funcționare, ale utilizatorilor?...

Despre MEDICINĂ,TIMP și SPAȚIU ARHITECTURAL

Cercetători ai evoluției civilizației umane prevăd că medicina va fi una din acele profesii ce va fi preluată în foarte mare parte de sistemele automatizate și computerizate.

Iuval Noah Harari afirma în „Homo Deus”: „… În spitale nu mai suntem indivizi. Cel mai probabil, în timpul vieții voastre, multe dintre cele mai importante decizii legate de corpul și de sănătatea voastră vor fi luate de algoritmi informatici” ... sau în „21 de lecții pentru secolul al XXI-lea”: „Grație algoritmilor de învațare și senzorilor biometrici, un țăran sărac dintr-o țară subdezvoltată ar putea ajunge să se bucure de servicii medicale mult mai bune prin intermediul smartphone-ului său față de cât are parte astăzi cea mai bogată persoană din lume, în cel mai avansat spital urban”.

Într-o profesie în care chiar personalul specializat, în accepțiune tradițională, își pierde importanța, ce rol mai poate avea spațiul arhitectural?... Vor evolua marile spitale, aflate deja în categoria bigness*, spre mall-uri medicale, în care junkspace-ul va face ravagii?!...

Despre ROMÂNIA și ARHITECTURA SĂNĂTOASĂ

Aparțin unei generații care așteaptă, de 30 de ani, să construiască un spital în România după reguli coerente, care să le egaleze, măcar. pe cele din anii ’60, când idealurile sociale și de planificare ale ideologiei comuniste au coincis cu principiile arhitecturii și urbanismului modern din mișcarea internațională, când s-au construit marile spitale ale României pe care astăzi doar le cârpim.

Criza medicală va genera, probabil, un efort de restructurare coerentă...

Aveți recomandări pentru rezolvarea acestei situații?

NOTĂ

* Rem Koolhaas și Bruce Mau, „Bigness”, S, M, L, XL, Office for Metropolitan architecture, 010 Publishers, Rotterdam, 1995.

Rem Koolhaas, „Junkspace”, Payot et Rivages, Paris, 2010.

Remy Butler, „Reflexion sur la question architecturale”, Les Belles Letress/essais, 2010.