Nevoia schimbării și a continuității

Totul este într-o permanentă dinamică și schimbare. Dar parcă azi schimbările sunt mai rapide decât în alte perioade istorice. Acestor transformări nu li te poți opune. Ce poți însă să faci este să ai puterea și inteligența acceptării, adaptării și transformării personale. Și, foarte important, să nu încetezi să lupți pentru ca unele schimbări să nu ducă la pierderea unor valori fundamentale.

Schimbarea unui sistem reclamă reforma. Oriunde procesul de reformare este dificil, mai ales în domeniul educației, unde avem de-a face cu o inerție mare și o puternică rezistență la înnoire. Chiar dacă de multe ori și noi, dascălii, invocăm necesitatea schimbărilor atunci când ne plângem de derapajele care apar. Constatăm prin comparație lucrurile bune pierdute în timp și cele rele induse în prezent de unele politici educaționale nefundamentate. Este dificil să găsești soluții, dar un lucru este cert, în gândirea unei strategii privind reformarea, trebuie plecat de la realitățile prezentului: trăim azi intr-o altă paradigmă față de cea cu care ne obișnuisem când noi, dascălii, eram studenți. Avem de-a face cu un alt tip de om, cu nevoi, aspirații și preocupări diferite. Acestea au impus stabilirea altor tipuri de relații între noi și, inevitabil, o altfel de interacțiune dascăl-student. Pentru ca astfel de relații specifice domeniului educației să fie eficiente și armonioase se impun analize, definirea de strategii și implementarea unor soluții fundamentate. Din păcate, de prea multe ori, cei fară experiență în acest complex domeniu, vehemenți susținători ai schimbării cu orice preț, sunt cei care propun rezolvări. Căci datul cu părerea a devenit la noi un sport național. Nu este de mirare că sintagma, azi la modă, un învățământ universitar centrat pe student capată înțelesuri și nuanțe dintre cele mai diverse în funcție de cel care le invocă. Uneori centrarea a fost înțeleasă unilateral, ca o transformare a dascălilor, a comportamentului și modului de predare, o adaptare permanentă a acestora la nevoile de moment. S-a presupus că o astfel de abordare va fi suficientă pentru a obține rezultatul scontat, un student bine pregătit, cu un bagaj solid de competențe. Dar în acest caz s-a pierdut din vedere un lucru esențial, acela că tinerii studenți trebuie să fie, la rândul lor, parte a acestor transformări. Doar prin transformarea concomitentă a dascălilor și studenților deopotrivă se poate asigura performanța întregului proces educațional.